Știi atunci când dai prea mult din ceea ce ești? Din timpul tău, din energia ta, din resursele tale? Dai atât de mult încât uiți de tine, te pierzi. Te trezești apoi că nu mai știi cine ești, te întrebi ce s-a întâmplat în acest timp, ca și cum tu ai fost undeva plecată și altcineva a acționat în locul tău.
Așa suntem noi când ne sacrificăm. Când dăm mai mult decât avem capacitatea. Dansul m-a ajutat să revin la mine. Să învăț să spun „nu” celorlalți și un mare „da” mie.